cornet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate.

cornetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornette)

1. (mar.) pavilion (2) asemănător unui ghidon, al unui comandant de escadră.

CONCHI-, CONCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. conchi-, concho-, cf. lat. concha, gr. konkhe „cochilie”)

1. „cochilie, scoică; cornet nazal”.

CONCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. konkhos „cochilie, scoică”)

1. „cochilie, cornet nazal”.

concotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conchotomie)

1. rezecție a cornetelor nazale.

convolut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convoluté, lat. convolutus)

1. (botanică) (despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet.
2. care este răsucit în formă de cornet în jurul unui corp sau în jurul lui însuși.
3. răsucit, întors asupra lui însuși.

cuculiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. cuculliformis)

1. (despre frunze, flori) în formă de cornet sau capișon; cuculat.

dental 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentale)

1. moluscă marină cu cochilia în formă de cornet.