Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. corniculum, fr. cornicule)
1. (antichitate) semn onorific, în formă de corn, care se aşeza pe casca anumitor soldaţi sau ofiţeri romani.
2. (antichitate) ornament care împodobea coiful legionarilor romani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cornicularius)
1. soldat roman ataşat pe lângă un centurion sau un tribun.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN cornute; corniculate; horned; cervine; pronged
4. DE hörnchenförmig, hörnchenartig, Horn
5. RU с рожковидными придaткaми; роrовидный; роraтый
6. HU szarvacskás, szarv
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. corniculatus)
1. (anat., bot.; despre organe) cu mici excrescenţe ţepoase de forma unor coarne.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN cornute; corniculate; horned; cervine; pronged
4. DE hörnchenförmig, hörnchenartig, Horn
5. RU с рожковидными придaткaми; роrовидный; роraтый
6. HU szarvacskás, szarv