crampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.

crampona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cramponner)

1. refl. a se agăţa cu desperare de ceva sau de cineva; (fig.) a se ţine scai de ceva sau de cineva.

cramponaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cramponnage)

1. utilizare a crampoanelor (2); fixare cu crampoane.

cramponare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crampona)

1. acțiunea de a se crampona și rezultatul ei; cramponat.
2. agățare cu disperare de ceva sau cineva.
3. strădanie din toate puterile de a păstra ceva sau pe cineva.
4. (figurat) insistență pe lângă cineva pentru ceva.

cramponat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (crampona)

1. care s-a agățat cu disperare de ceva sau cineva.
2. care se străduiește din toate puterile să păstreze ceva sau pe cineva.
3. (figurat) care insistă pe lângă cineva pentru ceva.

cramponare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crampona)

1. acțiunea de a se crampona și rezultatul ei; cramponat.
2. agățare cu disperare de ceva sau cineva.
3. strădanie din toate puterile de a păstra ceva sau pe cineva.
4. (figurat) insistență pe lângă cineva pentru ceva.