Dictionar

abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
 

abreviativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abréviatif)

1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
 

abreviație

Parte de vorbire:  (înv.) s.f.  
Etimologie: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.
2. var. înv. abreviațiune.
 

adverbial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
 

confer

Parte de vorbire:  vb. tr. imp.  
Etimologie: (lat. confer)

1. termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare; compară, consultă (cu); raportează-te la.
2. (abreviere) cf.
 

diminutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diminutif, lat. diminutivus)

1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
2. element distinctiv (al unui produs).
3. abreviere.
4. adj. care folosește exagerat diminutivele.
 

epitomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épitome, lat., gr. epitome)

1. abreviere, rezumat al unei opere.
2. manual rezumativ de istorie.