Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)
1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe.
2. deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.