Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. croisière)
1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale.
2. (sintagmă) viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiţii normale, pe un parcurs lung; viteza normală după probe.
3. (sintagmă) viteză de ~ = (fig.) ritm normal de activitate după o perioadă de adaptare.
4. acţiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crociera)
1. ansamblu de acţiuni sistematice de luptă duse pe comunicaţiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia.
2. navigație efectuată într-o anumită porțiune de mare sau de-a lungul coastei din motive de război sau de supraveghere.
3. (turism) navigație efectuată pentru turism pe nave dotate cu tot confortul, cu opriri și trasee stabilite din timp.
4. (turism) croazieră sistematică şi de lungă durată între două porturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. fifty-fifty)
1. iaht de croazieră la care se acordă aceeaşi importanţă propulsiei mecanice şi celei cu vele.
2. iaht de croazieră care rulează fie cu vele, fie cu motor.