cromozom

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chromosome; cf. gr. chroma – culoare, soma – corp)

1. (genetică) element microscopic al celulelor, constituit din molecule de ADN și proteine, prezent în nucleu și servind drept suport pentru transmiterea caracterelor ereditare.
2. ~ sexual (x, y) = heterocromozom, gonozom.

cromozom

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT chromosoma
2. FR chromosome
3. EN chromosome
4. DE Chromosom
5. RU хромозомa
6. HU kromoszóma, eukarióták sejtmagvain belüli testek, genetikai információt tárolnak

cromozomal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. cromosomal)

1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
2. (var.) cromozomial.

cromozomial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. cromosomal)

1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
2. (var.) cromozomal.

cromozomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromosomique)

1. (biol.) referitor la cromozom (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomal.

diplocromozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplochromosome)

1. cromozom anormal cu patru cromatide, în loc de două.

eucromozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euchromosome)

1. cromozom tipic, normal.

heterocromozom

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. hétérochromosome)

1. cromozom implicat în determinarea sexului; cromozom sexual; heterozom.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

acentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acentrique, lat. acentricus)

1. (despre cromozomi) nedispus în centru.
2. lipsit de centromere.

acrocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrocentrique)

1. cu centromerul la unul din capetele cromozomului.

acromocentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.

alelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allèle)

1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi.