Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggio, fr., engl. agio)
1. diferenţă în plus pe care o poate înregistra cursul pieţei al unei monede sau al unei hârtii de valoare peste valoarea nominală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agioter)
1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preţ variabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)
1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. agioteur)
1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. disaggio)
1. diferenţa dintre valoarea nominală şi preţul (cursul) pieţei a unei monede sau hârtii de valoare; pierdere rezultată din asemenea diferenţă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. adagietto, adagétto)
1. (muzică) mișcare care este mai puțin lentă decât adagio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agalactie)
1. absenţă a secreţiei de lapte după naştere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi şi capre, care se manifestă prin încetarea secreţiei de lapte şi prin leziuni la ochi şi la articulaţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)
1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. agioteur)
1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alastrin)
1. boală contagioasă şi epidemică din ţările calde, printr-o erupţie veziculoasă măruntă şi superficială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albite)
1. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roşietic sau incolor, fondant în ceramică.