Dictionar

crotal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crotale, gr. crotalon)

1. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței.
2. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans.
 

crotalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krotalie)

1. marcă metalică aplicată în urechea animalelor, pentru recunoaștere.
 

tigrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tigré)

1. cu dungi de culoare mai închisă, care seamănă cu desenele blănii de tigru; zebrat.
2. (zool.) crotal ~ = specie de șarpe cu clopoței de dimensiuni modeste, care se răspândește din Arizona până în statul Sonora, Mexic.