Dictionar

cub

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cube, lat. cubus)

1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele.
2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice).
3. (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) ~ = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă.
 

cuba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cuber)

1. a determina volumul unui corp, al unei încăperi etc.
 

cubaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cubage)

1. cubare; volum, capacitate.
 

cuban, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (Cuba + -an)

1. I. referitor la Cuba, la cultura sa, la oamenii ei etc.; cubanez.
2. II. persoană care face parte din populația Cubei sau este originară de acolo; cubanez.
 

cubaneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cuban + -eză)

1. limbă vorbită de cubanezi.
 

cubator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cuba + -tor)

1. funcționar specializat în cubajul buștenilor.
 

cubatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cubature)

1. aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat.
2. determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe.
 

antecreuzet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-creuset)

1. cuvă cilindrică pentru acumularea de fontă lichidă, la partea din față a creuzetului cubiloului.
 

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
 

argentit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argentite, germ. Argentit)

1. (geol.) minereu constând din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit.
2. (min.) argiroză.
 

autoselector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- +selector)

1. incubator pentru clocitul ouălor de pește.
 

bolero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boléro, sp. bolero)

1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat.
 

bongos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. bongos)

1. instrument muzical de percuție, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz și în cea simfonică.