Dictionar

Aglomeraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomération)

1. îmbulzeală.

2. aşezare omenească.


Supraaglomeraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (supra- + aglomeraţie)

1. acțiunea de a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare; supraaglomerare.

2. număr excesiv de mare de ființe, lucruri et cetera (într-un spațiu delimitat).


Conurbaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conurbation)

1. aglomeraţie urbană constituită dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează mai multe oraşe satelit.


Egretă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aigrette)

1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi.

2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri.

3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor.


Iluviune

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. illuvio)

1. inundaţie, revărsare de ape; potop.

2. (fig.) năvală, aglomeraţie umană.


Kampong

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kampong)

1. aglomeraţie umană, sat în Java şi Indochina.


Megalopolis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mégalopolis, engl. megalopolis)

1. aglomeraţie urbană enormă, din contopirea mai multor oraşe.


OCHLO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (engl. ochlo-, cf. gr. ochlos)

1. „mulţime, aglomeraţie”.