Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culturalisme)
2. şcoală americană de antropologie care admite ca esenţială specificitatea culturii, considerată ca obicei al grupului social, în opoziţie cu natura.
3. curent care pune accentul, în ce priveşte formarea personalităţii, pe rolul factorilor de mediu socioculturali.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biculturalisme)
1. coexistenţă a două culturi naţionale.
2. faptul de a fi bicultural, de a avea două culturi diferite în aceeași națiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (multicultural + -ism)
1. calitatea de a fi multicultural.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. culturaliste)
1. I. referitor la culturalism, doctrină sociologică care acordă o mare importanță interacțiunilor culturale dintre grupurile etnice și societate.
2. II. adept al culturalismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. multiculturaliste)
1. care glorifică sau promovează multiculturalismul.
2. în legătură cu multiculturalismul.