OK
X
agnosticism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agnosticisme)
1.
concepție
gnoseologică
care
neagă
posibilitatea
cunoașterii
obiective
a
lumii,
a
esenței
fenomenelor.
agnostic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. agnostique)
1.
I.
referitor
la
agnosticism,
doctrină
conform
căreia
absolutul
este
inaccesibil
minții
umane;
sceptic
față
de
metafizică
și
religie.
2.
care
este
specific
agnosticismului.
3.
II.
adept
al
agnosticismului.
scepticism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scepticisme)
1.
concepție
care
proclamă
îndoiala
față
de
posibilitatea
cunoașterii
lumii
obiective
de
către
om,
ducând
de
fapt
la
agnosticism.
2.
atitudine
de
neîncredere,
de
îndoială.
semiagnostic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (semi- + agnostic)
1.
care
are
în
parte
caracteristicile
agnosticismului.