Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Quadrat, fr. quadrat)
1. unitate de măsură în tehnologia tipografică tradiţională cu 48 de puncte (18,04 mm).
2. bucăţică de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau rânduri având această lungime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quadratique)
1. referitor la pătrat; de formă (aproape) pătrată.
2. (despre valoare) ridicat la pătrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quadratrice)
1. curbă folosită la antici pentru cvadratura cercului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrature)
1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată.
2. calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă.
3. ~a cercului = problema (nesoluţionabilă) a construirii, cu rigla şi compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat.
4. (astr.) poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe Pământ au o diferenţă de longitudine de 90º.
5. (pl.) fazele primului şi ultimului pătrar al Lunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quadratrice)
1. curbă folosită la antici pentru cvadratura cercului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrature, it. quadratura)
1. construirea, cu rigla și cu compasul, a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date.
2. (astron.) faza primului sau ultimului pătrar al Lunii.
3. (astron.) poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90°.
4. ~a cercului = determinarea unui pătrat a cărui suprafață ar fi strict egală cu cea a unui cerc dat (problemă de nerezolvat); (figurat) ceva foarte greu sau imposibil de găsit.
5. (var.) cuadratură, cvadratură.