Dictionar

Agonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.

2. (fig.) decădere, declin.

Agonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.

2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.

Agoniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agoniser, lat. agonisari)

1. a fi în agonie.

2. (fig.) a fi în declin.

Agonizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonisant)

1. care este în agonie; care agonizează; muribund.

Autoscopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoscopie)

1. observaţie asupra propriei persoane.

2. simptom al unor boli, prin halucinaţie al cărei obiect este imaginea vizuală a propriului corp (în timpul agoniei, în clipa morţii etc.).

Muribund, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. muribundus, fr. moribond)

1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit.

2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea.