OK
X
cvintă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. quinta, fr. quinte)
1.
(muz.)
interval
de
cinci
trepte
într-o
gamă
diatonică.
2.
acces
prelungit
de
tuse
violentă.
cvintadecimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. quinta decima)
1.
(muz.)
interval
de
15
trepte
(două
octave).
diafonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diaphonie)
1.
trecere
a
unui
semnal
de
pe
o
cale
de
transmisiune
pe
o
altă
cale.
2.
acord
muzical
în
care
un
sunet
este
susținut
de
octava,
cvarta
sau
cvinta
corespunzătoare
acestuia.
3.
muzică
veche
pe
două
voci.
duodecimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. duodecima)
1.
(muz.)
interval
de
12
trepte
(o
cvintă
peste
octavă).
locric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. locrien)
1.
(muz.)
mod
~
=
mod
melodic
a
cărui
scară
muzicală
se
deosebește
de
cea
a
modului
minor
natural
prin
faptul
că
treptele
II
și
V
coborâte
formează
o
cvintă
micșorată
între
tonică
și
treapta
V.
pentacord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pentacorde, lat. pentachrodus)
1.
instrument
cu
cinci
coarde,
în
Grecia
antică,
asemănător
unei
lire.
2.
(muz.)
sistem
de
cinci
sunete
succesive,
formând
o
cvintă
perfectă.
plagal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. plagal)
1.
(în
muz.
bizantină
și
gregoriană)
mod
~
=
mod
plasat
la
o
cvartă
inferioară
sau
la
o
cvintă
superioară
față
de
modul
autentic;
cadență
~ă
=
succesiune
de
acorduri,
la
sfârșitul
unei
fraze
sau
perioade,
bazate
pe
tonică
și
pe
dominantă.
triton 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. tritono, fr. triton)
1.
(muz.)
interval
de
trei
tonuri;
cvartă
mărită;
cvintă
micșorată.