Rezultate principale (Agrava):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)
1. refl., tr. a (se) înrăutăţi.
2. a (se) amplifica.
Rezultate secundare (Agrava):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aggravant, lat. aggravans)
1. care agravează.
2. circumstanţe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + agrava)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1. care atenuează, care face mai puțin grav.
2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.
3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compliquer, lat. complicare)
1. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complication, lat. complicatio)
1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură.
2. agravare a unei boli prin apariţia unor noi stări patologice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. malignité, lat. malignitas)
1. caracter a ceea ce este malign.
2. (med.) tendința unei boli de a se agrava; caracterul sever și progresiv al unei tumori canceroase.
3. dispoziția de a face rău altora; răutate.
5. (antonime) benignitate, bunătate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (premedita)
1. faptul de a premedita.
2. (jur.) circumstanţă agravantă în săvârşirea în mod deliberat a unei infracţiuni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. progresser)
1. a face progrese; a merge înainte, a propăşi.
2. (despre boli) a căpăta amploare, a evolua, a se agrava.