Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapsuler)
1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile.
2. a înlătura, prin operaţie, capsula unui organ, în special membrana care înveleşte rinichiul.
3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. decapsula)
1. acțiunea de a decapsula și rezultatul ei.
2. separare a capsulelor de in de tulpini, după recoltarea și uscarea plantelor; decapsulat.
3. (med.) înlăturare pe cale chirurgicală a membranei care învelește rinichiul; decapsulație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décapsulation)
1. (med.) operație chirurgicală pentru îndepărtarea capsulei unui organ; decapsulare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decapsula + -tor)
1. mașină cu care se efectuează decapsularea inului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. capsuler)
1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.
2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.
3. (antonim) a decapsula.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decapsula + -tor)
1. mașină cu care se efectuează decapsularea inului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décapsulation)
1. (med.) operație chirurgicală pentru îndepărtarea capsulei unui organ; decapsulare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. decapsula)
1. acțiunea de a decapsula și rezultatul ei.
2. separare a capsulelor de in de tulpini, după recoltarea și uscarea plantelor; decapsulat.
3. (med.) înlăturare pe cale chirurgicală a membranei care învelește rinichiul; decapsulație.