Dictionar

declamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclamation, lat. declamatio)

1. arta de a declama.
2. acțiunea de a rosti expresiv textul dramatic.
3. (peior.) vorbire emfatică.
 
 

recitativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)

1. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile.