Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclasser)
1. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral şi social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară.
2. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerinţelor într-un scop mai puţin important.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclassé)
1. (om) decăzut sub raport moral şi social.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. demi-monde)
1. lumea femeilor declasate şi de moravuri uşoare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lumpenproletariat)
1. (în ideologia marxistă) individ care face parte din lumpenproletariat, partea proletariatului alcătuită din „elemente declasate, bandiți, cerșetori, hoți, informatori de poliție et cetera”; (rar) lumpen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Lumpenprotelariat)
1. (în ideologia marxistă) categorie de oameni declasați, fără ocupație precisă, care se formează în societatea capitalistă ca urmare a șomajului, descalificării și pauperizării; lumpen, subproletariat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. obsolescence)
1. declasare tehnologică a unui material industrial prin apariţia altuia, mai modern; uzură morală.
2. ~ profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-ştiinţific.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. outsider)
1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă.
2. declasat.
3. (sport) concurent cu slabe şanse de a câştiga.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. picarisme)
1. tendinţă în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerşetori, intriganţi, declasaţi etc.