agresivitate-Dicti0nar.ro electronic

agresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.

agresivitate

Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:

1. LAT aggresivitas
2. FR agressivité
3. EN aggressiveness
4. DE Aggressivität
5. RU arресивность
6. HU agresszivitás, támadékonyság

autoagresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cf. fr. auto-agressivité)

1. agresivitate conștientă sau inconștientă îndreptată împotriva propriei persoane.

contraagresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (contra- + agresivitate)

1. reacție față de agresivitate.

caracterial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. caractériel)

1. referitor la caracter, de caracter.
2. (psihopatologie) se spune despre o persoană care suferă de tulburări de caracter.
3. copil ~ = copil care are o inteligență normală, dar care prezintă tulburări de comportament caracterizate cel mai adesea prin agresivitate, instabilitate excesivă și blocaj în comunicarea cu ceilalți.

contraagresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (contra- + agresivitate)

1. reacție față de agresivitate.

incivilitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. incivilité)

1. impolitețe, lipsă de civilitate.
2. încălcarea regulilor de comportament în societate (grosolănie, agresivitate etc.).

isterie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. hystérie, it. isteria)

1. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc.

domolință

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (domoli + -ință)

1. atitudine calmă, lipsită de agresivitate.

autoagresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cf. fr. auto-agressivité)

1. agresivitate conștientă sau inconștientă îndreptată împotriva propriei persoane.