Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrépitude)
1. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT decrepitudo
2. FR décrépitude
3. EN decrepitude
6. HU elöregedés, elvénülés, érlelés, érlelődés; elaggottság, aggkori gyengeség
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décrépit, lat. decrepitus)
1. atins de decrepitudine; ramolit, senil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gâtisme)
1. starea unei persoane, în general în vârstă, care suferă de deficiențe fizice și/sau intelectuale; ramolisment.
2. (med.) stare de decrepitudine fizică și psihică a pacienților paralitici, alienați sau foarte bătrâni; ramolisment.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bătrân + -ețe)
1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.
2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.
3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.
4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.
5. (antonime) junețe, tinerețe.