Rezultate principale (Decroş):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décroche)
1. retragere, ieşirea în afară faţă de un aliniament, a unui element de arhitectură.
Rezultate secundare (Decroş):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décrocher)
1. tr. a desprinde ceva care a fost agăţat.
2. refl. (despre o maşină electrică) a se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare.
3. (mil.) a rupe contactul cu inamicul.
4. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. fr. décrochage, II. fr. décrochement)
1. acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroşare.
2. I. acțiunea de a desprinde un obiect suspendat.
3. (educație) abandonarea unui curs înainte de finalizarea acestuia.
4. II. (arhitectură) decalaj între două elemente.
5. (geol.) falie în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decroşa)
1. acţiunea de a (se) decroşa; decroşaj.
2. fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal.
3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. fr. décrochage, II. fr. décrochement)
1. acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroşare.
2. I. acțiunea de a desprinde un obiect suspendat.
3. (educație) abandonarea unui curs înainte de finalizarea acestuia.
4. II. (arhitectură) decalaj între două elemente.
5. (geol.) falie în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decroşa)
1. acţiunea de a (se) decroşa; decroşaj.
2. fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal.
3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element.