Dictionar

Rezultate principale (Defeca):

Defeca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déféquer, lat. defaecare)

1. a limpezi un lichid prin depunerea substanţelor pe care le conţine în suspensie.

2. a precipita albuminele dintr-o soluţie.

3. a purifica zemurile, în industria zahărului.

4. a evacua materiile fecale din intestin.


Rezultate secundare (Defeca):

Defecant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déféquant)

1. reactiv chimic care are proprietatea de a precipita albuminele din soluţii.


Defecare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. defeca)

1. acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație.

2. eliminare a materiilor fecale din intestin, pe cale naturală.

3. limpezire a unui lichid prin depunerea solidelor care se află în suspensie.

4. purificare a zemurilor din industria zahărului prin tratare cu lapte de var.

5. (chimie) operație de purificare a unor soluții prin precipitarea albuminelor.

6. (tehn.) (procedeu de) extragere a zahărului din sfeclă.


Defecaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défécation, lat. defaecatio)

1. acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecare.

2. evacuare a materiilor fecale din intestin.

3. operațiunea de eliminare a impurităților dintr-un lichid.


Defecator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. défécateur)

1. (chimie) aparat pentru defecare, pentru evacuarea impurităților dintr-un lichid.


Defecator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. défécateur)

1. (chimie) aparat pentru defecare, pentru evacuarea impurităților dintr-un lichid.


Defecaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défécation, lat. defaecatio)

1. acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecare.

2. evacuare a materiilor fecale din intestin.

3. operațiunea de eliminare a impurităților dintr-un lichid.


Dischezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dyschésie)

1. (med.) constipație terminală legată de o tulburare de evacuare rectală și adesea asociată cu o încetinire a tranzitului colic; defecație dificilă.


Encoprezis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. encopresis, fr. encoprésie)

1. (med.) boală care poate afecta adulții și copiii (după vârsta de 4 ani) și care se manifestă sub formă de defecație, în general involuntară, în locuri nepotrivite; incontinență fecală.

2. (var.) encoprezie.


Retiradă

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. retirade, germ. Retirade)

1. retragere din fața dușmanului.

2. loc amenajat în așa fel încât o ființă umană se poată elibera de deșeurile corporale, în special prin defecare; closet, latrină.

3. (var.) (înv.) reteradă, (înv.) retirată, (înv. și reg.) rătirată.


Scatofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scato- + -fobie)

1. frică sau aversiune față de fecale sau defecare; coprofobie.

2. (antonime) scatofilie, coprofilie.