Parte de vorbire: vb.
Origine: (defect)
1. refl. (despre maşini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica.
2. tr. a produce un defect (la o maşină etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defectus, germ. Defekt)
1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.
5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déranger)
1. tr. a pune în neorânduială; a face dezordine.
2. (fam.) a-şi ~ stomacul = a face indigestie.
3. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva).
4. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta.
5. refl. a se osteni pentru cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérangement)
1. perturbare, defect la o maşină, într-un sistem tehnic etc.; defectare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérégler)
1. tr., refl. a (se) deranja din funcţionarea normală, a ieşi, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détraquer)
1. refl. a înnebuni, a se sminti, a se ţicni.
2. (despre maşini) a se defecta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (scurge)
1. acțiunea de a (se) scurge și rezultatul ei.
2. curgere a unui lichid, pierdere a unui fluid (dintr-o conductă defectă).
3. (concret.) loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos.
4. (pop.) nume dat unor secreții patologice ale corpului omenesc.
5. (fig.) trecere a timpului, a vieții, a existenței; succesiune în timp.