Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)
1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défaitiste)
1. (partizan) al defetismului.