Dictionar

deficiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déficience, lat. deficientia)

1. lipsă, greșeală, scădere.
2. defect psihic sau fizic.
 

imunodeficiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. immunodeficiency)

1. deficiență a sistemului imunitar.
 

acromatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Achromatose)

1. deficiență a pigmentației normale a pielii.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

aptialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aptyalisme)

1. (med.) absența sau deficiența secreției de salivă; asialie.
 

carență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carence, lat. carentia)

1. lipsă, insuficiență; deficiență.
 

daltonism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. daltonisme)

1. (med.) deficiență congenitală constând în incapacitatea de a distinge anumite culori, în special roșul de verde; cecitate cromatică.
 

DEFECTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. défecto-, cf. lat. defectus „lipsă, uzură, distrugere”)

1. „defect, deficiență, fisură”.