Dictionar

deforma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déformer, lat. deformare)

1. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare.
 

deformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déformable)

1. care se poate deforma.
2. (antonime) indeformabil, nedeformabil.
 

deformabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. déformabilité)

1. caracter a ceea ce este deformabil, a ceea ce poate fi deformat.
2. capacitate de deformare.
3. (antonim) indeformabilitate.
 

deformant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déformant)

1. care deformează; care determină o deformare.
 

deformarea și înnegrirea spicelor de grâu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Dilophia graminis
2. FR dilophosporiose du blé
3. EN twist of wheat; Dilophospora disease of wheat
4. DE Federbuschsporenkrankheit von Getreidearten
5. RU дилофоспороз пшеницы
6. HU gabonafélék sztenokarpellás szárkorhadása
 

deformat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT deformatus; deformis
2. FR déformé; difforme
3. EN deformed; difformed; misshapen; distorted
4. DE mißgestaltet; verformt; deformiert; verunstaltet; entstellt
5. RU деформировaнный; уродливый; искaженный
6. HU torz, eltorzult
 

deformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déformation, lat. deformatio)

1. deformare.
2. ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.
3. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material.
4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.
 

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu niște spini zburliți.
 

acromacrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromacrie)

1. deformație congenială prin alungire și subțiere a degetelor.
 

alienare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aliena)

1. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație.
 

alosterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allostérie)

1. deformare a unei molecule de proteină prin modificarea sau suprimarea proprietăților sale enzimatice.
 

ambutisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. emboutir)

1. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material.
 

ambutisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. emboutissage)

1. acțiunea de a ambutisa, de a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, o bucată de metal pentru a-i da un relief, o formă; rezultatul acestei acțiuni; ambutisare, ambutisat.