defrişa
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. défricher)
Etimologie: (fr. défricher)
1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porţiune de pădure; a despăduri.
2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esenţiale, fără a trata fondul.