Dictionar

delta

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., gr. delta)

1. a patra literă a alfabetului grecesc (δ, Δ), corespunzând sunetului d.
2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr.
 

deltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. delta)

1. zonă aluvionară, triunghiulară, între braţele unui fluviu la vărsarea în mare.
 

deltacism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. deltacisme)

1. (med.) defect de pronunție a consoanelor dentale „d” și „t”.
 

deltadrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (delta/plan/ + -drom)

1. loc de desfăşurare a antrenamentelor şi concursurilor de deltaplanism.
 

deltaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. deltaïque)

1. (geogr.) referitor la deltă; care provine din deltă; care aparține deltei.
 

deltanaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (delta[plan] + -naut)

1. zburător cu deltaplanul; deltaplanist.
 

deltaplan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. deltaplane)

1. aparat individual de zbor de tip planor, dintr-o aripă de forma literei grecești delta (Δ); aripă triunghiulară utilizată pentru zbor liber; planor foarte ușor echipat cu o pânză triunghiulară.
2. sport practicat cu acest aparat; deltaplanism.
 

deltaplanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. deltaplanisme)

1. sport practicat cu deltaplanul; deltaplan, deltaplanorism.
 

deltadrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (delta/plan/ + -drom)

1. loc de desfăşurare a antrenamentelor şi concursurilor de deltaplanism.
 

deltaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. deltaïque)

1. (geogr.) referitor la deltă; care provine din deltă; care aparține deltei.
 

deltanaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (delta[plan] + -naut)

1. zburător cu deltaplanul; deltaplanist.
 

deltaplan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. deltaplane)

1. aparat individual de zbor de tip planor, dintr-o aripă de forma literei grecești delta (Δ); aripă triunghiulară utilizată pentru zbor liber; planor foarte ușor echipat cu o pânză triunghiulară.
2. sport practicat cu acest aparat; deltaplanism.
 

deltaplanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. deltaplanisme)

1. sport practicat cu deltaplanul; deltaplan, deltaplanorism.
 

deltaplanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. delptaplaniste)

1. sportiv care zboară cu deltaplanul; persoană care practică deltaplanismul; deltanaut.