Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. denegare)
1. a nega, a tăgădui; a refuza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (denega)
2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. dénégation)
1. acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegare.
2. refuzul de a recunoaște drept adevărată o afirmație făcută de oponent în timpul unei proceduri; negare în justiție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dénégatoire)
1. cu caracter de denegaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (denega)
2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dénégatoire)
1. cu caracter de denegaţie.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. dénégation)
1. acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegare.
2. refuzul de a recunoaște drept adevărată o afirmație făcută de oponent în timpul unei proceduri; negare în justiție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indéniable)
1. care nu poate fi negat; incontestabil, de netăgăduit; indenegabil.