Dictionar

ainu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populații din arhipelagul nipon.
 

confesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confesser)

1. refl. a se destăinui, a se spovedi.
 

confesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confession, lat. confessio)

1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.
2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
3. religie.
 

confia 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confier)

1. tr. a încredința cuiva un secret, o taină.
2. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui.
 

confidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confidence, lat. confidentia)

1. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire.
 

depista

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépister)

1. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit.
 

dura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. durer, lat. durare)

1. a ține, a se desfășura un anumit timp.
2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil.