OK
X
depersonaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dépersonnaliser)
1.
a
face
să-și
piardă
personalitatea.
depersonalizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (depersonaliza)
1.
acțiunea
de
a
depersonaliza.
2.
simptom
caracterizat
prin
dispariția
conștiinței
propriei
persoane,
a
propriului
eu.
alienare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (aliena)
1.
acțiunea
de
a
(se)
aliena;
înstrăinare.
2.
(fil.)
depersonalizarea
oamenilor,
denaturarea
relațiilor
personale
prin
puterea
banilor,
a
rangurilor
sociale,
reprezentarea
deformată
a
realității;
alienație.
apersonalizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (a- + personalizare)
1.
depersonalizare
nevrotică,
ca
un
deficit
de
responsabilitate
matură
de
a
se
conduce
în
viață.
depersonalizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (depersonaliza)
1.
acțiunea
de
a
depersonaliza.
2.
simptom
caracterizat
prin
dispariția
conștiinței
propriei
persoane,
a
propriului
eu.
dezindividualiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (dez- + individualiza)
1.
a
face
să-și
piardă
individualitatea;
a
depersonaliza.
mancurtizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)
1.
procesul
de
pierdere
a
legăturilor,
valorilor,
reperelor
naționale
și
morale
istorice,
culturale
etc.;
rezultatul
unui
astfel
de
proces.
2.
amnezie,
uitare
provocată
intenționat;
supunere
orbească,
depersonalizare,
îndobitocire.
3.
(var.)
mankurtizare.