Dictionar

Deplora

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déplorer, lat. deplorare)

1. a manifesta durere, compasiune; a judeca ceva cu milă și compasiune; a deplânge.


Deplorabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déplorable)

1. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil.


Deploraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déploration, lat. deploratio)

1. plângere, lamentare.

2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios.


Deplânge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déplorer)

1. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora.


Lamentos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cf. lat. lamentosus, it. lamentoso)

1. care denotă o situație foarte proastă; jalnic, lamentabil.

2. care produce o impresie extrem de neplăcută; deplorabil, lamentabil.

3. care inspiră milă; lamentabil.

4. (despre oameni) care se lamentează mult.

5. (despre oameni) care se află într-o stare vrednică de plâns.