Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépolluer)
1. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. dépolluant)
1. (substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte pentru depoluare; care elimină sau reduce poluarea.
2. (antonime) poluant, poluator.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. dépolluant)
1. (substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte pentru depoluare; care elimină sau reduce poluarea.
2. (antonime) poluant, poluator.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. polluant)
1. (produs, factor) care poluează, murdărește sau denaturează mediul; poluator.
2. (antonime) depoluant, nepoluant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. polluer)
1. I. care prin acțiunea sa poluează, murdărește, degradează; poluant.
2. II. cel care poluează (persoană, industrie et cetera).
3. (antonime) depoluant, nepoluant.