Dictionar

 

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.
 
 

ajustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. acțiunea de a ajusta; ajustaj, potrivire, adaptare.
 

ajustat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. (tehn.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două corpuri; ajustare, ajustaj.
 

ajustat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. (despre o piesă tehnică) potrivit, adaptat, acomodat.
2. (despre o haină) potrivit pe corp.
 

reajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réajuster)

1. a ajusta ceva din nou; a adapta unei noi situații.
 
 

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.
 
 

ajustor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operații de ajustare a unor piese.
 
 

cupare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. coupage)

1. tăiere, retezare.
2. (spec.) operație estetică de „ajustare” a urechilor la câinii de rasă.