Dictionar

Rezultate principale (Abataj):

Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Rezultate secundare (Abataj):

Preabataj

Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + abataj)

1. galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului.


Carenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).

2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.


Crampă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampe, /2/ germ. Krampf)

1. (pl.) contracţie musculară dureroasă şi involuntară (la stomac).

2. unealtă de oţel cu cioc ascuţit, pentru tăiat cocile de abataj.


Frontal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frontal)

1. adj. din regiunea frunții.

2. din, așezat în față.

3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.

4. referitor la front.

5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.

6. parte proeminentă a unui obiect.


Pichamăr

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pickhammer)

1. ciocan de abataj; pic2.


Preabataj

Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + abataj)

1. galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului.