Parte de vorbire: s.
Origine: (deprima)
1. depresiune (4), descurajare, dezolare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (demonta)
1. faptul de a demonta (de a desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente); demontare.
2. (fig.) descurajare, deprimare, dezorientare, extenuare.
3. (antonime) montare, montaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépression, lat. depressio)
1. întindere de teren înconjurată de înălţimi; adâncitură de teren de întindere mare.
2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când staţia este amplasată la înălţime.
3. presiune mai mică decât cea de referinţă.
4. ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă.
5. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristeţe intensă; depresivitate, deprimare.
6. scădere a valorilor, a acţiunilor etc., cauzată de o criză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélancolie, lat. melancholia)
1. stare de tristeţe, de deprimare, însoţită de dorinţa de visare şi singurătate.
2. boală psihică manifestată prin tristeţe, apatie, delir, anxietate şi obsesia sinuciderii.