derivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deriva, după fr. dérivée)

1. s. m. substanţă preparată din altă substanţă şi care se aseamănă ca structură moleculară cu substanţa din care provine.
2. s. n. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă.
3. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt.
4. lucru care derivă din altul.
5. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creşterea unei funcţii şi creşterea argumentului, când acesta tinde către zero.

azoderivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azodérivé)

1. substanţă organică în care doi radicali, proveniţi prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legaţi prin gruparea azo.

derivaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérivation, lat. derivatio)

1. ramificaţie secundară a unei căi de comunicaţie, a unui circuit telefonic, electric etc.
2. deviere a unui proiectil din planul de tragere.
3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă şi punctul de utilizare.
4. (lingv.) derivare (2).
5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta.
6. modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacţii într-o altă zonă.

derivaţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivationnel)

1. referitor la derivarea cuvintelor.

derivativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)

1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate şi uşurează o suferinţă; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.

derivatograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deriva/ţie/ + -graf3)

1. aparat pentru înregistrarea variaţiei greutăţii unui corp supus încălzirii treptate în anumite medii.

derivator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivateur)

1. (procedeu, substanţă) care produce o derivaţie (5).

acetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétylénique)

1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.

acetilură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétylure)

1. (chimie) derivat al acetilenei cu un metal.
2. (chimie) ~ de calciu = carbid.

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.

acil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acyl)

1. radical monovalent derivat din acizii organici.

acrilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.

alcaliceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalicellulose)

1. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei.