OK
X
alambic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alambic)
1.
aparat
de
distilare,
pentru
fabricarea
spirtului.
alambica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alambiquer)
1.
a
distila
cu
alambicul.
2.
(fig.)
a
complica
inutil.
alambicat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alambica)
1.
care
este
distilat
cu
alambicul.
2.
(fig.)
prea
rafinat,
excesiv
de
subtil,
greu
de
înțeles,
complicat.
alambica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alambiquer)
1.
a
distila
cu
alambicul.
2.
(fig.)
a
complica
inutil.
deflegmator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. déflegmateur)
1.
dispozitiv
pentru
deflegmare,
care
separă
prin
condensare
parțială
o
parte
din
vaporii
unei
coloane
de
distilație
pentru
a-i
face
să
reintre
în
turn
sub
formă
de
reflux;
parte
a
alambicului
în
care
are
loc
deflegmația.
vinețică; hulubiță
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Russula
cyanoxantha
2.
FR
russule
charbonnière;
charbonnier
3.
EN
blue
and
yellow
Russula;
charcoal
burner
4.
DE
Graublauer
Täubling;
Frauentäubling
5.
RU
сыроежкa
синежёлтaя
6.
HU
kékhátú
galambgomba,
galambica
velniță
Parte de vorbire:
I. s.f. (reg.), II. s.f. (Banat)
Etimologie: (I. ucr. винниця; II. scr. vijalica)
1.
I.
instalație
rudimentară
(la
țară)
pentru
fabricarea
rachiului,
țuicii,
spirtului;
alambic,
distilator
de
alcool;
(reg.)
povarnă.
2.
II.
curent
(puternic)
de
aer,
de
vânt.
țuicărie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (țuică + -ărie)
1.
locul
improvizat
unde
se
bea
țuică.
2.
locul
(sau
instalația)
unde
se
fabrică
țuică;
alambic,
cazan.
3.
(Munt.)
cantitate
mare
de
țuică.
alambicat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alambica)
1.
care
este
distilat
cu
alambicul.
2.
(fig.)
prea
rafinat,
excesiv
de
subtil,
greu
de
înțeles,
complicat.