Dictionar

descompleta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décompléter)

1. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet.
 

depareia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépareiller)

1. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de mărci.
 

refinanța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + finanţa)

1. a reface resursele bănești descompletate prin acordarea de credite.
 

dezechipat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezechipa)

1. care nu mai are echipamentul.
2. care are echipamentul descompletat.
3. care nu și-a pus (încă) echipamentul.
4. (prin general.) dezbrăcat.
5. (antonim) echipat.