Dictionar

Rezultate principale (Descompune):

Descompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.

3. (fig.) a se destrăma.

4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.


Rezultate secundare (Descompune):

Descompunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (descompune)

1. acţiunea de a (se) descompune.

2. reacţie chimică în urma căreia o substanţă cu o structură mai complicată trece în substanţe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă.


Descompunere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT descompositio

2. FR décomposition; désagrégation

3. EN decomposition; disintegration

4. DE Zersetzung; Abbau

5. RU рaзложение; рaспaд

6. HU (szét-, fel)bomlás, (meg)romlás


Descompunerea pulpei tuberculilor de cartof

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Pythium ultimum

2. FR pourriture aqueuse de la pomme de terre

3. EN watery wound rot of potato

4. DE Wurzelfäule der Kartoffel

5. RU водянистaя rниль клубней кaртофеля

6. HU burgonya-gyökérfekély


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Aerogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.

2. de origine respiratorie.

3. (despre bacterii) care descompune substanţe solide sau lichide în suprafeţe gazoase.


Altera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.

2. (despre roci) a (se) dezagrega.

3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.

4. tr. a denatura adevărul.

5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.


Amilază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.

2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.

3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.


Amonificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor şi a altor compuşi organici din sol sub acţiunea microorganismelor.


Amonoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammonolyse)

1. descompunere a combinaţiilor cu amoniac.