Parte de vorbire: s.
Origine: (descuama)
1. faptul de a se descuama; descuamaţie.
2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acţiunea unor agenţi geomorfologici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astéatose)
1. (med.) descuamare uscată persistentă a pielii din cauza absenței sau lipsei de sebum; xeroză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. desquamation)
1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. frottis)
1. preparat întins pe o lamă pentru a fi cercetat la microscop.
2. (med.) prelevare medicală folosind un tampon steril, o perie sau o spatulă mică, care apoi este etalată pe o lamă de sticlă pentru a permite examinarea ei la microscop după o colorare corespunzătoare.
3. (pictură) strat subțire de culoare, care lasă să se vadă în transparență firele pânzei.
4. (med.) ~ vaginal = operație care constă în etalarea unui eșantion de celule (obținut prin descuamarea spontană a epiteliului) din endocolul și exocolul uterin pe o lamă de sticlă și care, după colorare, este observată la microscop.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. furfuracé)
1. care are aparenţa tărâţei; care arată ca tărâțele de cereale.
2. (med.) referitor la mici ulcerații care arată ca tărâțele de cereale.
3. (med.) descuamare ~ee = leziune acoperită sau compusă din mici scuame.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scarlatine)
1. boală infectocontagioasă (la copii), manifestată prin febră, dureri de gât şi prin mici pete roşii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. xérodermie)
1. uscarea şi descuamarea patologică a pielii.