Dictionar

Rezultate principale (Desena):

Desena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dessiner)

1. tr. a face un desen.

2. refl. a apărea, a se contura, a se profila.


Rezultate secundare (Desena):

Desenat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (desena)

1. acțiunea de a desena și rezultatul ei; desenare.

2. reprezentarea printr-un desen, idee sau senzație; conturare în fața privirii; schițare a unei probleme, a unei chestiuni.


Desenat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (desena)

1. reprezentat prin desen.

2. (despre un obiect) conturat în fața privirii.

3. (despre o problemă, o chestiune) schițat.

4. (var.) desemnat.


Desenator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. déssinateur)

1. cel care desenează (ceva); specialist în desen (artistic sau tehnic).


Desenatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (desena + -/t/ură)

1. proiectarea şi crearea de mostre şi desene noi pentru ţesătorie.


Afişist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affichiste)

1. artist care creează afişe publicitare.

2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.


Caiet

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broşate, pentru scris, desenat etc.

2. ~ de sarcini = document cuprinzând condiţiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziţie.

3. publicaţie periodică cu diverse studii, note etc.


Comics

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. comics)

1. broşură, carte cu întâmplări prezentate sub formă de benzi desenate; înseşi aceste benzi.


Construi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. construire, lat. construere)

1. tr. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o maşină etc.

2. (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina.

3. a desena, a trasa o figură geometrică.

4. (lingv.) a realiza o construcţie (4).

5. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcţii gramaticale.


Conturist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (contur + -ist)

1. desenator specializat în operaţia de conturare pe acetofan a imaginilor filmului de animaţie.


Craniostat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crâniostat)

1. dispozitiv pentru localizarea şi fixarea craniului în vederea executării unei radiografii.

2. suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea şi desenarea lui.