Parte de vorbire: s. Origine: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)
1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.
3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.