Rezultate principale (Determinaţie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détermination)
1. acțiunea de a determina, de a delimita cu precizie, de a caracteriza fără ambiguitate, clar; determinare.
2. (matematică) acțiunea de a determina necunoscutele unei probleme; caracterul unei probleme determinabile.
3. (biologie) ansamblu de factori genetici care caracterizează diferențierea dintre bărbat și femeie într-un organism.
4. (var.) (înv.) determinațiune.
5. (antonime) indeterminare, indeterminație, nedeterminare.
Rezultate secundare (Determinaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédétermination)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. indétermination)
1. starea de spirit a unei persoane care nu este capabilă să ia o decizie; lipsă de hotărâre; indeterminație.
2. caracterul unui lucru care nu este definit, stabilit, delimitat cu precizie; lipsă de determinare, de precizie; nedeterminare.