Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaster, lat. devastare)
1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (devasta)
1. acțiunea de a devasta și rezultatul ei; devastat, (înv.) devastație.
2. distrugere de bunuri materiale, de clădiri etc. pe o suprafață mare.
3. (fig.) demoralizare profundă, care provoacă o durere intensă sau consternare.
4. (prin restricție) jefuire, prădare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévastateur, lat. devastator)
1. care produce devastare; a cărui natură, tendință este de a devasta; distrugător, pustiitor.
2. (fig.) care aduce dezordine, distrugere în interiorul cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévastateur, lat. devastator)
1. care produce devastare; a cărui natură, tendință este de a devasta; distrugător, pustiitor.
2. (fig.) care aduce dezordine, distrugere în interiorul cuiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (strica)
1. acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei.
2. abatere (intenționată) de la forma, înțelesul, natura et cetera normală a limbii, a cuvintelor, a formelor lexicale.
3. anulare, nesocotire (a unei convenții, înțelegeri).
5. degradare a culturii, a plantelor etc.
6. încărcare a aerului cu mirosuri grele, neplăcute.
7. pierdere a calității, a valorii; pierdere a moralității, a corectitudinii.
8. pierdere totală sau parțială a calităților, funcționalității et cetera unor obiecte, care devin necorespunzătoare sau neutilizabile, prin uzare sau prin acțiuni violente; întrerupere a funcționării normale a unor aparate, instalații tehnice etc.
9. spargere; (înv., pop.) dărâmare.
10. tulburare a sănătății.
11. (fig.) rupere a legăturilor de prietenie, a bunelor relații cu cineva.
12. (fig.) schimbare în rău a vremii.
13. (înv., pop.) devastare (a unor teritorii, țări, așezări etc.).
14. (prin ext.) încărcare a aerului cu substanțe nocive; poluare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (devasta)
1. acțiunea de a devasta și rezultatul ei; devastat, (înv.) devastație.
2. distrugere de bunuri materiale, de clădiri etc. pe o suprafață mare.
3. (fig.) demoralizare profundă, care provoacă o durere intensă sau consternare.
4. (prin restricție) jefuire, prădare.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (pojar + -itură)
1. loc din pădure devastat de incendiu.