Dictionar

dexteritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dextérité, lat. dexteritas)

1. abilitate a mâinii de a executa ceva.
2. (prin ext.) îndemânare, abilitate și precizie în îndeplinirea unei sarcini.
3. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.).
4. (antonime) indexteritate, stângăcie.
 

indexteritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. indexterity, fr. indextérité)

1. lipsă de dexteritate, de îndemânare; stângăcie.
2. (antonim) dexteritate.
 

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
 

ambidextru, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. ambidextre)

1. (cel) care se foloseşte cu aceeaşi dexteritate la ambele mâini.
 

indexteritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. indexterity, fr. indextérité)

1. lipsă de dexteritate, de îndemânare; stângăcie.
2. (antonim) dexteritate.
 

industrios, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. industrieux, lat. industriosus)

1. I. care demonstrează pricepere, dexteritate; harnic, laborios.
2. II. proprietar al unei întreprinderi industriale; industriaș.
 

virtuozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. virtuosità, fr. virtuosité)

1. însuşirea de a fi virtuoz; măiestrie, dexteritate.