Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarmer)
1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désarmant)
2. care face pe cineva să părăsească lupta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezarma)
1. acţiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmăreşte lichidarea sau limitarea armamentelor şi a forţelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezarma)
1. acţiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmăreşte lichidarea sau limitarea armamentelor şi a forţelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă.