OK
X
dezbatere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dezbate)
1.
acțiunea
de
a
dezbate;
analiză
amănunțită;
discuție
asupra
unei
probleme
de
interes
obștesc.
concluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1.
judecată
care
rezultă
dintr-un
șir
de
constatări
sau
argumente;
încheiere.
2.
ultima
parte
a
unei
expuneri,
a
unei
opere.
3.
(muz.)
ultima
secțiune
din
expoziția
unei
sonate.
4.
a
trage
~ii
=
a
rezuma
ideile
emise
de
participanții
la
o
dezbatere.
5.
judecată
finală
a
unui
silogism.
6.
(mat.)
parte
din
enunțul
unei
teoreme
al
cărei
adevăr
se
deduce
prin
demonstrație.
7.
(pl.)
încheiere
a
unei
chestiuni
făcută
de
o
autoritate
judiciară
sau
ministerială;
aviz,
propunere.
8.
a
pune
~ii
=
a
formula
pe
scurt
acuzarea
(sau
apărarea)
într-un
proces.
contențiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contention, lat. contentio)
1.
dezbatere
2.
ceartă,
dispută.
3.
tensiune
puternică
a
mușchilor,
a
nervilor
sau
a
spiritului.
4.
procedeu
de
imobilizare
a
fragmentelor
unui
os
fracturat,
a
unui
organ,
cu
ajutorul
aparatelor.
5.
procedeu
de
stăpânire
forțată
a
bolnavilor
psihici
agitați;
imobilizare
a
unui
animal
domestic
în
cursul
examinării,
îngrijirii
sau
al
unei
intervenții
chirurgicale.
discusiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)
1.
dezbatere
contradictorie,
controversă;
ceartă;
contestație.
discutabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (discutabil + -itate, fr. discutabilité)
1.
faptul
de
a
fi
discutabil,
de
a
fi
subiect
de
dezbatere.
2.
caracter
contestabil
al
unei
probleme.
3.
caracter
îndoielnic.
discuție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)
1.
convorbire,
schimb
de
păreri.
2.
dezbatere
contradictorie;
dispută.
3.
cercetare,
examinare
minuțioasă
a
unei
probleme.
p
fără
~
=
desigur;
nu
încape
~
=
în
mod
sigur.
dispută
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dispute)
1.
dezbatere,
discuție
aprinsă,
controversă
(cu
privire
la
un
subiect,
la
o
temă);
(p.
ext.)
diferend,
ceartă.
2.
competiție
(sportivă).